Dimineata de vara cu miros de ploaie scurta si rea, tafnoasa si taciturna precum matusile noastre, cu miros dulce de copilarie pierduta in neantul constiintei de adult responsabil si serios, cautand solutii pentru crize si deficite…, dimineata inmuiata in verdele crud din curtea bunicii, acolo unde muscate neserioase, imbracate in culoare tipatoare si fericita, cerand mangaiere ascunsa si sunete de greieri amortiti de caldura, stau in fata polenizarii iminente ca un vinovat in fata calaului sau, cersind totusi pedeapsa capitala…, dimineata supusa lenevirii in hamacul cu dungi drepte, verzi si portocalii, pe care picioarele mele desculte le trece cum ai trece de linia de sosire al unui maraton in care nu exista castigator si nici invins, dimineata…de vara jilava si inveselita dintr-o data de “ patapumul “ ironic al Olgutei inca copil…, inca vie…, de vorbele moldovenesti ale Medelenilor din epoca trecuta si uitate printre ganduri comuniste si absurde…intr-o lume in care tanjesc sa traiesc simplu, tolanita in poiana plina cu vise implinite si rosii precum fructul copt si vinul mustind toamna vietii…
Mi s-a facut dor de copilarie…si ma umplu cu ea spargand samburii caiselor rostogolite in spatele curtii, culegand corcodusele crude si prea acre, in ciuda tuturor celor ce spun ca…nu fac bine, ma catar impertinent in copacii cu coroanele verzi si inaltate-n cer, precum zmeele aflate in amurg la malul marii, si de sus de acolo…zambesc strengareste pasarilor ce-mi saruta fruntea plina de regrete si ma gandesc …ca va trebui la coborare sa desfac negresit si un borcan cu dulceata de visine, sa miros intai aroma ce se imprastie cu darnicie peste bucatele aflate la copt, si apoi sa-mi bag un deget nesimtit in cleiul roz ciclam, si sa gust in sfarsit bunatatea interzisa…
Intr-o dimineata in care ascult Alifantis, citesc La Medeleni si mananc dulceata.., exact ca-n vacantele de altadata…mi-am dat seama ca aici, la mine in suflet…viata e buna si frumoasa…
