Pasii...

-Vii?

-Unde?

Ma priveai nehotarat, in timpul in care eu hotarsem deja ce urma sa fac... Se auzeau pasii nostri pe alee, cadentate valsuri nebune si triste...

-Stii ca daca privesti pantofii unui om, poti spune despre el multe...?

Radeau dintii soarelui in inceput de april stanjenit si frust, imi cadeau gandurile la picioarele tale ce incaltasera niste adidasi albi cu dungi albastre, drepte si strambe... Iti iubeam forma si continutul, aerul din jurul gandurilor pe care nu le stiam, decat la o intersectie complicata a vietii tale, cand te punea sa astepti la semafor...

-Tu ai pantofii mici si frumosi, sunt gingasi...cum esti tu toata, Floare de Nu ma uita,,,

-As vrea sa te trezesti intr-o zi din visul tau, sa vezi in ce an suntem si ce probleme avem, sa ma tii de mana in soarele de vara fara sa-ti acoperi ochii cu ochelari aceia urati si prafuiti...!! As vrea sa stii unde imi doresc sa duca drumul pantofilor mei mici si frumosi cu care fac pasi mari si saltareti... Ajung mai repede la orice loc din lumea asta pe care mi-l doresc...

Te lasasem in urma mea, iubire! Vorbeam singura cu mine, tu te asezasei pe o banca si-ti priveai adidasii... , nehotarat...

E ora grea...

E ora grea de dor, de indoiala, de plictis, si eu nu stiu daca-ti mai sunt in vis, in sens...

Ma intreaba toate despre tine, si lucrurile care nici nu te-au vazut, te stiu din mine, din prezentul plans...

Iti stiu surasul din trecut, ce l-ai lasat pe asternut, iti stiu cuvintele din urma, ce mi le-ai lasat pe gura...

Ce sa le spun? Ca te-am uitat, sau ca as vrea..., sa-mi vii la cina cu un gand de radacina? 

Sa-mi cresti in suflet un copac, sa fie albastru si pe plac, minunilor din lumea mea, minunilor din lumea ta...