Mi-e dor de tine cand ma aplec mai mult catre mine, mi-e dor de sunetele iubrii noastre ce calca in ritm cadentat, peste toate, pe inserat... Te strangeam de mana si-ti zicem pe nume, nu pe numele tau obisnuit, erai un sunet format din da si nu, iti spuneam Danu si in multe alte feluri, te chemam cand nici nu te stiam, si apoi ma miram, ca apari cand imi este greu si cand ma simt mai singura si mai izgonita de Dumnezeu!
Mi-e dor de tine cand intra mai adanc toamna in mine si eu in ea, parca-s aminitrile noastre ce plutesc prin frunze si le calc in picioare si ma doare...
Unde esti, in care dintre lumile noastre straine, inca te invarti?
