Magic

Ma asezam turceste pe covorul persan... Imi puneam la pickup un disc, cel mai probabil era Alifantis, cu el incepeam..., urma Pink Floyd, totdeauna!! Deasfaceam o portocala sa-mi duc gandurile pe arome mai departe... si cautam cel mai frumos glob din cutia prafuita ce statuse un an in subsolul blocului... Parca-l vad si acum, era rosu si mare, avea pictat pe el un Mos Craciun cu obraji rosii tare, sclipea atat de frumos in oglinda noastra venetiana din fata bibliotecii unde erau inghesuite pana la refuz miile de carti in coperti din piele...!!  Primul glob era fruntea bradului, dupa el imi veneau ideile, toate erau din sticla subtire, se sfaramau atat de usor, dar tocmai fragilitatea aceea era frumusetea... Tot ce puneam in brad era pretios! Intai imi puneam sufletul, dorintele..., le legam cu funde rosii sa nu cada pe jos, erau simple, atat de frumoase in simplitatea lor... Imi doream sa am prietenii aproape, sa am parintii si bunicii sanatosi, sa pot scrie cand am chef, in timpul orelor daca se putea, si nu se putea...
Inaintea Craciunului acela magic, mi-am prins parul intr-o coada de cal si dupa ce am terminat discurile de ascultat, dulciurile de mancat, bradul de impodobit..., te-am sunat...
Ce Craciun minunat a urmat...

Eu

Eu vreau sa te vreau...
Eu pot sa te pot...
Eu stiu sa te stiu...
Eu iubesc sa te iubesc...

Cine ne mai cucereste si pe noi?

Cine ne mai cucereste si pe noi?



























Intre drumuri alergate si treburi rulate la nesfarsit, intre cluburi pestrite si dame desculte..., cautand senzatii in colturi de baruri, cu jartierele la vedere si rujul starnind vagabonzii, unde ne mai sunt Domnii, cuceritorii, visatorii... ? Unde sunt poemele, flasnetele, scrisorile, rapirile?
Intre bursele stinse si vise aprinse de staruri porno ce ne invadeaza discursuri, intre piete pustii de porumbei si prostii, intre biserici patate de nume ciudate unde pana si candela refuza sa arda intru cununii, unde ne sunt sotii fideli in taina cea sacra a unei casnicii?
Unde ne sunt cuceritorii hazlii, biletelele de amor scrise cu pixul in coltul de masa printre vorbe frumoase, unde e iubirea cea sfanta stralucind in noaptea cea neagra a fiintei abstracte?


Unde esti Tu, cel ce mi-ai promis intai si intai o rapire ca cea din Serai?

Am impartit...

Am impartit iubirea pe din doua, jumate mie, jumatate tie... Am impartit un pat ciudat, cuverturi cu ciucuri si paiete vesele, pline de-ncantare, avea oglinzi in fata lui, si de aceea nu-mi mai pot uita agonia, nebunia si iubirea.. Trupul tau se daruia, in timp ce mintea te juca... M-ai lasat cu semne de purtare! Pe tampla stanga si pe coate, darele de nepasare! 

A doua zi m-am dus la o petrecere cu parul strans si bluza fara maneci... deci, ma priveau ciudat prietenii, susoteau, eu te atingeam in gand, cu infiorare... Complicitatea asta o sa ma omoare! 

Sa trag in piept

N-am invatat niciodata sa trag in piept... Tin minte prin liceu cand ne petreceam timpul in gastile acelea frumoase,  imparteam tot, de la pachet, fituici, si mai ales...tigarile fumate in wc uri... Era un soi  de ritual fantastic, la care participam fara sa fac parte de fapt, s-au chinuit cativa baieti sa ma corupa, dar ma fofilam mereu, fasneata din fire... Poate ca ar fi trebuit sa invat de atunci sa trag in piept, m-ar fi ajutat in viata!

Cand te-am gasit pe tine, mi-ai spus ca fumezi cam mult, doar doua pachete pe zi, si tigari rasucite-n uitare, nu stiu nici acum ce m-a atras mai tare, fumul din ele, prezenta ta-n mare? Te-ai oferit galant sa tragem amandoi dintr-o tigara, a ta...fireste si mirare mare! Mi-a placut gustul, un fum eu, unul tu, iti fumam sufletul fara-ncetare! M-ai ajutat enorm, m-ai invatat sa trag un fum si viata-n piept, la plecare...

Impletite inimi...

                                                         

Am trecut pe strada unde ne-am intalnit prima data... 

Ce seara inghetata, ce seara bogata!!

Imi auzeam tocurile de la pantofi si iti uitam cuvintele deodata... 

Imi venea sa ma descalt, sa nu te inalti prea curand, prea departe..., prea in alta parte... 

Si vorbeau niste indragostiti foarte tare, chiar pe strada... la intrare... 

Noi cum eram, mai stii? Ne tineam de mana stingheri, vorbeam despre fleacuri, pareri...?!

Mana ta peste masa, a mea atingandu-te vesela... 

Prin fumul cel gros imi priveai inelul intors...

" Nu-mi mai e de folos..." , ti-as fi spus, dar stiai...

Tu stiai ca iti sunt, ca imi esti, 

Ca n-avem nevoie de cuvinte-n calesti...

Doar saruturi si maini,

Impletite...inimi...

PORTativ

Sa scriu despre un cantec caruia ii stim doar noi doi notele este ca si cum as creea Universul, imi simt bataile inimii in varful degetelor..., gandurile tale mi-au acordat sufletul, mai inalt nu este decat cerul...

DOrul de tine tine treaza o parte din mine,
REspir infinit pentru ale tale hotare,
MInune mare, as spune...
FAst si SOLitar imi tin gandul in minte,
LA tine-i raspunsul intrebarilor mele...
SIngur si DOrnic vei stii, ce-i mai bine...

DOREste-MI sufletul la tine!!!

Putem pleca?

Nu mi-a mai venit asa un dor de duca de cand eram insarcinata in noua luni si m-as fi agatat de aripa unui avion fara sa stiu destinatia si durata zborului, as fi zburat pur si simplu cu tot cu cele 17 kilograme in plus, fara bagaj, fara asigurare medicala... Asa si astazi, s-o fi imprastiat vreun magic ser in venele-mi de simt ca mor, de stau pe loc..., m-a muscat o albina cu dor de duca-n ac, si-l port inca pe piele nestiutoare cum sunt, sau poate am primit ceva mesaje in vant, in gand...
Putem pleca asa...cand ne fierbe sangele de-o mare sarata tare, de-o plaja uitata-ntr-o revista cu si despre vacante exotice? Putem pleca din viata noastra cateodata, doar pentru ca nu mai dorim deloc sa ramanem acolo, ni s-a acrit de job, de raspunderi si obligatii fara margini, de lipsuri, de certuri, de taxe, de facturi, de intrebari fara noima, fara sens, de vecini, de prieteni, de dusmani?
Putem pleca cu adevarat undeva? Si cat stam acolo putem sa nu ne intoarcem cu gandul? Putem sa evadam fara bagaj de mana, fara inima?
Putem?

In loc sa taci

Cateodata as vrea sa te pun pe fuga din gandurile mele, vesele inele...
In care dintre lumi te invarti in cerc, vrajind absent o intrebare care-ti sta pe buzele de argint?
Trecand asa peste obstacolele mele, mai mult te apropii constient de stele...
Salveaza cu chipiul tau de zile bune, o lume a noastra, ce o stii atat de bine...
Treci din gand in gand calcand, pe buze rosii, strugurii din prund,
In inima facut-ai camp de lupta cu osteni, unii sunt veseli, altii-mi plang,
Tu nu-ntelegi in cel din urma ceas, sa-nveti sa asculti,
Si sa-mi vorbesti, in loc sa taci...

Prietenie din iubire

De ce, de ce, oare de ce? Am crescut cu ideea ca baza unei relatii este prietenia, nu stiu cine m-a invatat asta, cred ca nimeni, cred ca am invatat-o traind prietenia de la A la Z, cu tone de toane, cu plansete-n barba atinsa de despartiri, de rupturi pregatite de viata prea curand, cu tone de crize de ras in cele mai inoportune momente, cu tone de ore nedormite jucand carti inaintea sesiunilor distrugatoare si chiar si-n toiul lor ferice, cu tone de sfaturi pe care le primeam si le aruncam la cosul neincrederii, dar de care ma loveam apoi, cazand nauca si lovindu-ma de propria mea prostie, injurand printre dinti viata care n-avea sarmana nicio vina ca maturitatea nu-mi sarise inca pragul..., cu tone de muzici rock ascultate in noapte, care se revarsau apoi si-n urechile vecinilor ce-mi asaltau teava de la baie sa stie tot blocul ce vecina nebuna si rebela au..., cu tone de dansuri ce ne zgaltaiau trupurile tinere si spiritele incinse... , cu tone de momente de neuitat pe care jur...nu mi le-am notat, dar sunt in mintea si-n sufletul meu pecete...pentru ca m-au invatat ca nu poti iubi un om daca nu-i esti intai de toate prieten... Si nu inteleg in ruptul capului de ce oamenii care intai se iubesc ca nebunii nu pot sa ramane prieteni dupa ce frenezia a trecut si de ce din momentul in care din prietenie construiesti o iubire cele doua se exclud... cand ar trebui sa mearga mana-n mana... 

Nu vad decat o cale..., iubirea si prietenia nu pot fi separate intr-o relatie veritabila! Punct!

Candva

Candva am sa invat sa astept..., nu m-am priceput niciodata sa fac asta, nerabdarea-mi  este pielea cea rea, mi-a stricat reteta fericirii, te-am pierdut pe aceasta barba lunga si urata... cand fortam toate usile si nu reuseam sa deschid de fapt nici una... Vreau ieri! Dar cand vrei ieri dar vrei si astazi si maine s-ar putea sa vrei prea mult, fericirea este un ochi ascuns prin care rareori stim sa privim, trecem cu nepasare si cu nerabdarea de mana prin fata sa si o ratam in goana asta nebuna! 

Candva am sa invat sa las lucrurile sa se infaptuiasca la timpul lor, sa nu le grabesc, am sa invat ca unii oameni au un ritm al lor si ca desi ei nu se grabesc spre implinire nu inseamna ca nu doresc cu toata fiinta lor sa ajunga in acelasi punct... Cand mi-ai spus ca pentru lucrurile cu adevarat importante merita sa asteptam,  te-am judecat aspru in inima mea, si te-am considerat las, sa nu apuci mana intinsa catre tine mi s-a parut dovada de ipocrizie si lasitate... Tu de fapt nu voiai sa-mi dai doar mana ta, voiai sa te dai cu totul...si asta nu se poate face dintr-o data si pe graba! 

Lucrurile cu adevarat importante necesita timp, necesita aprofundare, cunoastere, intrepatrundere, viziune, traire... 

Candva am sa invat sa astept trenul in gara, sa astept telefonul sa sune, dragostea sa vina... Pana atunci o nerabdare bolnavicioasa tratez in prag de noapte cu inghetata de migdale si bujori in petale...

O ploaie batrana

Imi pluteau pantofii in picioare, sau picioarele in ei, se lipeau lucrurile de noi indecent aproape si mai rau decat atat imi curgeau ganduri necurate prin minte, dar le spala ea apoi, ma curata de pacate..., dar de pacatul de a te fi iubit curat nu m-a spalat... Nu mai stia ploaia programul pentru asta, m-a uitat dintr-o dat'?
Ne-am poticnit pe prima banca ce ne-a iesit in cale, sarutam gura ta de parca eram in timpul razboiului si nu mai exista maine in iubirea noastra, de fapt nu mai exista speranta... Striveam intre buze  niste copii ai ploii si apoi plangeam de ciuda in sinea mea, ca nu mai exista altul pe lume ca tine, altul sa-mi vina mie manusa, sa mi se potriveasca precum notele pe un portativ invizibil, de pe care imi cantai apoi cantece inventate special pentru mine, atunci pe loc... si radea sufletul in mine si uscam de bucurie toate aleile pe unde ne calcau pasii indragostiti... De ce n-ai putut ramane al meu, de ce te-ai indoit, de ce-ai fugit? Stiai ca planuiam in mintea mea sa te duc departe din mine...?
- Curand am sa te uit de tot, pe tine si ploaia asta care amageste indragostitii.... Nu suntem unici, stiai?
Mi-ai acoperit gura cu gura ta, ma cautai intruna, ma gaseai continuu... Ce vremuri frumoase, ce ploaie batrana!!
Astazi venind spre casa, m-au purtat pasii catre parc... Ei fugeau de ploaie, eu o cautam din nou... Stii ceva? Am avut dreptate, pe banca cea veche indragostiti noi se sarutau de zor, in ploi...

De cate ori nu te-am lasat in spate...

Obosita de intalnirea noastra matinala m-am intins in cearsafuri reci, strangeam genunchii la pieptul trist, mi-as fi culcat capul pe umeri veseli sa ma contaminez de viata, dar aveam retete de invins melancolii, mi le prescrisese un vraci din targul de vechituri de pe Selari, acolo unde mi-ai cumparat candva, intr-o vara fericita, niste cercei rosii cu margele fine, ai tras de ei apoi cand mi-ai mangaiat parul de pe ceafa si s-au rasturnat pe podeaua din lemn masiv, ca niste ganduri iubarete, razlete, cutremuratoare totusi...
Totul ma atragea la tine si totul ma speria... Era ceva dincolo de privirea ta neagra, vie... un soi de angajament pe viata, o logodna tacuta a sarutarilor tale din noapte, le legam intre ele si iti dadeam apoi drumul pe geamul larg deschis catre lume, eram un fel de Julieta, dar mai plina de viata, mai autentica, iubeam rockul si pe tine.., pe tine un pic mai mult, dar mi-a luat ceva timp sa realizez asta...

Acum te las in urma mea, iubire... Sunt obosita de umblat in varful picioarelor in preajma ta, parca este tot timpul o fantoma intre noi doi, poate chiar fantoma dorintelor nespuse, un lung sir de momente inchipuite si netraite... Le dau drumul din mintea mea, ma eliberez pe mine si iti dau si tie fericirea de a alege... Nici macar nu-i tristete in gestul meu de a lasa trecutul in urma, nu mai pot fi trista cand am mainile goale, nu le mai intind catre tine, catre nimeni... Sunt acum atat de a Lumii!! Voi rasari in jurul unui om care sa ma vrea din prima, sa nu ma tina in stand by-ul chefului nocturn, sa nu ma intristeze cu plecari intempestinve.. Cand ma voi intrista o voi face pentru ca vreau eu, pentru ca-i dau voie tristetii in mine... Tie nici nu ti-am dat acceptul sa intri, ai navalit ca un barbar frumos, ai prigonit si ai fugit... In fuga ta, in copitele cailor morti ai omorat si o parte din mine, dar...sunt destula, ma refac, sunt esenta, nu continut fragil...

Te-am lasat in spate cu toate anotimpurile pierdute in asteptare, cu veri arzand dorinte, cu ierni topind ghetari de vise...
- Eu te-as fi intins pe-un pat al vesniciei, sa-mi fii perpetuu numai mie... ai spus zvacnind trecutul intre pleoape... Ce te-as fi strans in brate, sa te doara..., dar pasarea prezentului imi canta aspru...

Scara iubirii

Cateodata unul dintre parteneri intinde coarda, dar stii cum? La maxim..., fara frica de o posibila ruptura... Celalalt sta pe margine si se intreaba consternat... " Oare chiar nu-i pasa? Oare insemn atat de putin pentru el, oare momentele, multele momente frumoase din iubirea noastra nu mai conteaza deloc pentru viitor, oare asta-i tot? Atat se mai poate scoate din iubirea asta? " El poate ca o face sa-ti puna rezistenta la incercare, nu de putine ori partenerul adora sa fie jucat, iubeste nesiguranta, poate parea un lucru infantil si poate ca asa si este, dar... noi ne alegem partenerii, sau daca am ales sa fim alesi, noi alegem sa ramanem intr-o relatie care-i uzurpatoare, distrugatoare, copilaroasa... si apoi incepem sa stoarcem din celalalt picatura pe care nu-i capabil sa ne-o dea, si ne mai miram dupa ce o facem ca ajungem sa traim langa o leguma... Daca ne-am trata intai pe noi insine de durere am vedea ca suferinta pricinuita de altul este infinit mai mica decat cea pe care ne-o facem singuri cu manuta noastra, cu dorintele noastre prea mari care nu au de cele mai multe ori nicio legatura cu realitatea, ca cersim la drumul mare atentie in toate formele sale cand ar fi atat de simplu doar sa Fim si fiind in desvarsire capatam putere, acea putere care sfarama stancile, opreste apele, indupleca inimile, cucereste imposibilul...

Degeaba privim in sus daca nu ne decidem singuri, pe picioarele noastre frumoase sa urcam treapta cu treapta iubirea... (NA)

Ascunde-ma...

Ascunde-ma de mine in tine..., inchide ferestrele trecutului si hai sa ne tinem in brate pana cand obosim... este atat de putin timp bun de iubit, hai sa aruncam in aer secundele strangandu-ne la piept tacerile! Vinovati de iubire ca noi doi nu mai exista in lumea asta nebuna... Necajim tristetile cu bucuria picurandu-ne din ochi, invinetim durerea cu pantece dezgolite-n agonie..., trimitem la culcare frica, ne rataceste vesnicia printre degete...
Ascunde-ma de noapte-ntr-o imbratisare, fura-mi inima din piept, daca va bate la tine imi este totuna...
Ascunde-ma, iubeste-ma... este atat de putin timp pe lume pentru asta...

De ce baietii rai?

Baietii rai, minunatii rebeli ai viselor noastre interzise, inabordabili, mereu curtati de fete, acei Don Juani autohtoni cu plete si geaca plina de tinte..., cei ce stiu atat de bine limbajul trupului de parca l-ar fi invatat in loc de alfabet, stiu mereu ce sa spuna si pe ce ton, acela care-ti rasuceste cheia feminitatii in usa dorintei, ah... si sa nu uitam tonul... Jos, misterios, chimie pe paine...

Care dintre noi nu a visat la acest calaret nestatornic, mereu in cautare de aventura si suspans? 

Cel care-mi placea mie nu dorea sa invete ce i se impunea, refuza cliseele cu dexteritate meritorie dar la capitolul inteligenta, sclipea ca diamantul, slefuit pe piele..., " branza buna in burduf de caine "... , aceasta branza minunata cu iz frantuzesc nu a reusit sa faca insa mare branza in viata, si-a risipit sansele la succes ca secundele in trecere frivola... Tocilarul din prima banca, un pic grasut si cu doua gropite in loc de sarm, nu ne-a placut insa nici in momentul in care a fost singurul baiat din clasa care a adus flori fetelor de 8 martie, radeam si mustaceam ca niste gasculite spre balta..., nu-i cool, nu-i deloc... si pe principiul asta ne mai miram ca ne-au esuat relatiile rand pe rand, ca epavele la marginea unei mari desarte... Ar fi trebuit sa ascultam de vocile batrane care spuneau in cor ca " frumoasele obiceiuri se cresc din fasa..." 

De ce alegem gresit, constient gresit? Iubirea nu are constiinta, nu are vointa, nu are reper? Pot baietii  rai sa ne aduca lucruri bune? 

O veche prietena mi-a spus insa asa... " baietii rai devin cei mai buni tati... " 

Vreau

" Vreau sa fac cu tine ce face primavara cu ciresii... "
Pablo Neruda

Misiune imposibila

Sa mai pot iubi un alt barbat dupa tine, asta da... misiune imposibila... Ti-ai lasat amprentele pe toata fiinta mea, ai cotrobait si ai rascolit si ultima celula a sufletului meu, mi-ai respirat trecutul, si mi-ai ridicat stacheta iubirii, a trebuit sa apari tu cu manierele tale impecabile, cu mainile tale perfecte, cu zambetul acela de-mi facea praf tristetea, a trebuit sa ma inveti tu geografia noptilor fierbinti, sa-mi desenezi harta fericirii... Ce pot pune eu in locul tau? Totul este stramb, prost croit, prost crescut, neinstruit...

Fa bine si cauta din nou drumul catre mine, sunt doar cateva mii de kilometri intre noi... dar ii parcurgi zi de zi in mintea mea, esti aici... , deci fa-ti intrarea fastuosa... te vor recunoaste din prima, buzele-mi si pielea, intrebarea si mirarea, fericirea... 

Stai in pragul vietii mele, trece-l repede pana nu trece ea!!

Barbatul pe care-l astept

Nu astepti un barbat decat daca-l iubesti..., de ce trebuie sa-l astepti? Cand dragostea nu te prinde pe picior de egalitate unul este nevoit sa alerge in directia opusa, sa castige niste batalii, sa adune niste victorii asupra vietii... Dar cand stii ca fara ele, el nu ar fi intreg, intelept este sa il lasi sa le castige, sa se intoarca la tine mai puternic, de acest barbat puternic te-ai indragostit, nu de un las care vine sub fusta ta, ascunzandu-se de viata...
Nu te-as putea iubi decat cu bataliile vietii tale castigate, un astfel de barbat pot strange in brate...


Asadar inchide usi in urma ta, lasa continente-n spate..., sunt umbra pe care-ti sprijini coloana vertebrala, zambetul din zori, rasete in ploi, si apoi... doar la femeia care stie sa astepte te vei intoarce...

Ma vad prin ochii tai

Ma vad prin ochii tai... De unde atata frumusete, atata slefuire? Icoana sunt, ferice inflorire..., rasar din irisi multele culori, m-ai imbracat in straie de iubire si sfanta-mi este dragostea ta mare... Nu stiu sa multumesc, n-am invatat dar poate tresarirea din adancul meu sa-ti spuna ce nu pot eu, n-am indraznit...

Eu sunt frumoasa fiindca-mi esti, atata stiu, atat las sa se vada...

Pulbere de stele

Cu doua vorbe inalte, ma cureti de pacate,
Sarutul tau pe frunte ma invata rosturi multe,
Iubire, si iertare, rasfat si alinare...
De unde vin iubite, aceste gesturi multe?
Facut-ai tu din luna, o albie de bune?
Cu ochii tai albastri culegi roade de astrii,
Saruturi inviate pe margine de lume,
Imbratisari intinse pe pulbere de stele...

Invat viitor

N-am stiut niciodata sa ajung la iubire decat iubind... Am luat elemente din tine si m-am recompus pe mine, simbioza a fost atat de perfecta incat mi-a speriat eul, mi-a trebuit o vreme sa imi adun resturile existentei de dinainte, acelea neatinse, triste, singure...si sa le dau culoare, sens... Ai venit atat de puternic spre mine, incat mi-ai speriat gandurile, mi-a tremurat singuratatea si s-a prelins apoi in afara mea, ca un sloi de gheata, ars de-o raza mai indrazneata...

Cand am dat sa fug spre trecut, mi-ai legat prezentul cu funde de viata frumoasa, mi-ai aranjat un zambet in tabloul generatiei mele, eram printre putinii care mai stiau sa faca asta... si tu erai singurul!!

Cu tine invat viitor...