Normalitate in deriva

Normalitatea apartine oamenilor mediocri... asa gandeam acum mai cativa ani, cand doream sa sparg tiparele cu firea mea, cand fugeam terifiata de mediocritate, invingandu-mi fricile ca un luptator desavarsit, radeam in forul interior de toti cei ce se predau cuminti... Acum pot sa spun doar ca tineretea te face ingamfat, ironic, superficial cat ai fi tu de profund... Acum nu-mi doresc decat normalitate la puterea infinit! Normalitate in iubire..., transformare si crestere in liniste, fara aplauze la scena deschisa, fara spectatori...

Maturitatea nu exclude jocul, el te tine treaz, dar jocul a avut de cand lumea regulile lui, scrise sau nescrise... Te joci cu rost, de cele mai multe ori te joci sa castigi..., dar in jocul acesta nu mai vreau perdanti, vreau sa castigam toti, nu vad de ce nu am putea...

Dragostea din varful degetelor

Cata putere zace-n iubirea-ti...? Cata insusire?
Iti culeg amprentele lasate pe pielea-mi,
Si le pun la microscop..., sa le mai zaresc...
Una cate una, buchet de incantare...
Degete pe piele, semne de purtare...
Te port pe carne-n inviere...
Strigi din mine, ma avanti spre soare...
Dar aici e iarna crunta, pustiu de asteptare...
Si cu manusi iubite, dragostea dispare...

Necuvintele

Iubesc la nebunie cuvintele tale si...necuvintele! Nerostitele parca sunt mai pregnante in sufletul meu, pentru ca fiecare cuvant nespus a insemnat o atingere, o mangaiere, o compensare idilica nemasurata ca valoare..., puteam masura cu ea numai cerul necuprins dispus sa ne priveasca iubirea...