Ma vad prin ochii tai

Ma vad prin ochii tai... De unde atata frumusete, atata slefuire? Icoana sunt, ferice inflorire..., rasar din irisi multele culori, m-ai imbracat in straie de iubire si sfanta-mi este dragostea ta mare... Nu stiu sa multumesc, n-am invatat dar poate tresarirea din adancul meu sa-ti spuna ce nu pot eu, n-am indraznit...

Eu sunt frumoasa fiindca-mi esti, atata stiu, atat las sa se vada...

Pulbere de stele

Cu doua vorbe inalte, ma cureti de pacate,
Sarutul tau pe frunte ma invata rosturi multe,
Iubire, si iertare, rasfat si alinare...
De unde vin iubite, aceste gesturi multe?
Facut-ai tu din luna, o albie de bune?
Cu ochii tai albastri culegi roade de astrii,
Saruturi inviate pe margine de lume,
Imbratisari intinse pe pulbere de stele...

Invat viitor

N-am stiut niciodata sa ajung la iubire decat iubind... Am luat elemente din tine si m-am recompus pe mine, simbioza a fost atat de perfecta incat mi-a speriat eul, mi-a trebuit o vreme sa imi adun resturile existentei de dinainte, acelea neatinse, triste, singure...si sa le dau culoare, sens... Ai venit atat de puternic spre mine, incat mi-ai speriat gandurile, mi-a tremurat singuratatea si s-a prelins apoi in afara mea, ca un sloi de gheata, ars de-o raza mai indrazneata...

Cand am dat sa fug spre trecut, mi-ai legat prezentul cu funde de viata frumoasa, mi-ai aranjat un zambet in tabloul generatiei mele, eram printre putinii care mai stiau sa faca asta... si tu erai singurul!!

Cu tine invat viitor...