Cod portocaliu!!

Ochelarii de soare pe nas, deschideti umbrelele, folositi crema de protectie, stati la umbra cat vreti, cand este sa vina peste voi iubirea aceea de-ti arde maruntaiele si-ti rasuceste fiinta ca pe cea mai suava suvita de par...nu mai poti face nimic, decat sa te predai... Cu cat te predai mai usor cu atat iti inveti partenerul mai repede, si asta duce doar catre evolutia voastra ca si cuplu... Nu-i nicio sfaraiala sa arzi la foc mocnit... Nimic nu-i mai frumos ca aruncatul in focul naprasnic al dragostei... Incandescenta aceea tulburatoare este singura care-ti poate regenera fiinta... Urca-te pe cel mai inalt val, sa poti vedea mai usor malul, dar nu cauta sa  stingi pentru a te proteja... Vei regretea cate zile vei avea!! 

O iubire caniculara nu este la indemana oricui!! Unii asteapta vesnicii intregi sa-si aprinda inimile... Si degeaba!! 

Hai, iesi afara in caldura cea mare, expune-te, daruieste-te...!! Poti regreta mai tarziu, in fond toti ne ardem, e mai frumos sa o faci din iubire...

Sa ne dorim ceea ce putem avea...

Vesnicul " ne dorim to ce nu putem avea " in iubire, mi se pare cea mai comoda fuga de realitate, de responsabilitatea unei relatii, de eventualitatea unui esec asupra caruia nu oricine se poate apleca cu liniste si caruia nu toti sunt in stare sa-i faca fata... Dar ce ar fi daca ne-am dori si ceea ce ne-am dori,  am avea, daca am lupta? De multe ori m-am gandit ca a avea este o notiune abstracta, ca in realitate nu avem de fapt nimic, dar... Nu putem trai fara ideea ca avem, sa avem un loc al nostru unde ne simtim confortabil si unde ne putem retrage cand dorim, ne dorim sa avem cat sa putem trai decent, fiecare stabilindu-si limitele in functie de dorinte si mai ales de puterea de a realiza ceea ce si-a propus, eu cred ca nu suntem egali, ca nu ne nastem cu aceleasi sanse in viata, nu toti pot reusi, chiar daca si-au propus, chiar daca fac tot ceea ce pot in sensul acesta... Asa si in iubire!!
Nu putem avea tot ceea ce ne dorim, sau orice om ne dorim.. Sa ne pozitionam corect in raport cu ce oferim, adica pe noi insine, un cumul de defecte si calitati, de dorinte, aspiratii si posibilitati... Sa fii din padurea neagra, de la margine de lume si sa-ti doresti cel mai sau  cea mai glam, posh, extravagance fiinta care exista, nu este real si niciodata posibil pentru tine, om simplu!!
 De aceea evoluam, pe la adolescenta ne visam alaturi de idolii nostri noapte de noapte, apoi vine si timpul sa ne traim viata, sa ne sarutam si sa plecam de mana cu rockerul din clasa, care ne adora si cu care scriem pe cer poezii, seara de seara...
Sa renuntam la ceea ce ne dorim dar nu putem avea, mi se pare un gest de maturitate, un minunat atu pentru cei ce-l au, pentru cei ce invata sa accepte realitatea si sa faca pace acolo unde se aud inca strigate de lupta...
 Invata ca nu orice reduta poate fi cucerita!!