Nu stiu ce vreau sa fiu…dar ma simt un cerc perfect inchis de mana ta, ma delimitez prin spatiu negru de pamant, imi place sa-l simt sub picioare, imi da un fel de liniste originara, rudimentara si trista, dar o prefer zborurilor nesigure, fluctuante, neserioase…Tu depinzi prea mult de vant, asta e defectul tau…! Daca nu-l simti in panze, te prabusesti odata cu zmeul pe care-l atata marea…si nu mai poti ajunge la mine…Si-mi pare rau pentru noi !
Nu stiu ce vreau sa fiu, dar ma simt ca sunt o jumatate dintr-un destin, ca un cerc inchis de mana ta, si esti in lumina un fascicul de indoiala, un soi de calator nepermis prin visele mele, ele te cauta in subconstient ca si cum de tine ar depinde totul…inceputul si sfarsitul !
Nu stiu ce vreau sa fiu, dar ma simt o panta nordica, un rau sudic…, curg spre marginile lumii in cautarea ta…, dar tu esti mereu pe partea opusa, incolacit pe linia vietii mele, esti panta sudica si raul nordic, te duci catre mijlocul cercului in pas alergator, iti pot simti pulsul traversandu-mi prin vene…
Nu stiu ce vreau sa fiu…, dar ma simt ca o regina a noptii, ma deschid odata ce linia orizontului se topeste-n stele si miros dumnezeieste, si ma risipesc apoi in rasarit, dar acolo esti tu…cu tot trupul lipit de soare, si-mi place sa simt cum ma preling in caldura… Sa ne poata distruge ceva pe tine sau pe mine... este imposibil, nu putem disparea decat amandoi, unul in celalalt...yin si yang... sfarsitul si inceputul...!
