Sa fac o cafea pentru tine...

Ma simt ca o scolarita intre teme pe care nu stiu de unde sa le incep... Pun ibricul vechi, pe foc... cu apa putina, nu-s zgarcita, dar vreau sa iasa tare, sa fie plina de culoare, sa simti savoarea pana-n trecut de os tanar... Fara zahar? Iti place dulce, dulcele meu pe buze gustate din plin... Deci cu...
Fierbinte? Mai rece?
Fierbinte e clar... si mie orice ai face, nu-mi trece...
Iti apropii buzele de ale cestii de protelan fin..., ma doare un gand nebun!
Daca nu-ti place, daca nu-ti mai plac, daca vrei sa te imbraci pe fuga, sa pleci, sa ma seci?
Zambesti cumva in barba ta, te-as azvarli in bratele mele, sa stii...
Sa-ti mai dau? Oare mai vrei, sa ma gusti inc-o data...ca pe cafeaua cea data?

Esti plecat de vreo ora buna si am ramas privind ceasca goala, ca mine ramasa in casa...
Nu mai am nimic de facut, nici sa strang, nici sa spal, nici sa te gandesc pe furis, parca n-am chef...
Intorc ceasca cu fundul in sus.., zatul se strange in carari, in destine, in locuri virgine...
Pun un deget pe mijlocul sau si tresar! Vocea ta in vestibul..., vantul sau gandul?

Apa imbratisarii noastre...

                                                                               
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 




Apa in care ne-am imbratisat odat', apa sfanta..., leac...

Poate ca multe lucruri n-am sa reusesc eu in viata asta, dar sa te iubesc pe tine...stiu c-am sa reusesc!
Am inceput deja, cu ani in urma, dar sunt munti grei de urcat pana-n mintea ta, stapane! Si multe vai cu zapada pana mult deasupra genunchilor a trebuit sa trec sa te simt mai aproape...
Am incercat sa te vrajesc, o vreme... Si poate chiar am reusit, dar cum dadeau zorile reci, te topeai intre degetele mele, te-as fi pus in forme de diamant, la congelator, sa te dizolv in paharul meu de noapte buna, sa te inghit si sa te simt...in mine... perfect, intreg, cum te vreau!
Am incercat o vreme sa te scriu, cu linii groase de creion in zbatere pe foi imaginare, albe si colorate, imaculate de iubire... Te corectam cand aveam eu chef si te rupeam si te intregeam si te chemam! Si stii? Imi veneai, cand imi era dorul mai amar si viata mai searbada...
Am calatorit in lumea ta, intram pe sub usa fiintei tale si ma ascundeam prin spatele tau mare si frumos, ma carai cu tine zi de zi prin locuri pe care nici nu visam sa ajung si in obscuritati care-mi intorceau stomacul pe dos, dar cunoscandu-te mai bine...stiu ca nimic nu are forta sa-mi sperie iubirea! M-a impietrit o vreme raul din tine, statui eram, cate si mai cate, si cand ma terminam de tot, ma refaceai tu cu zambete-n sambete, aruncai cu samanta de bine in pamantul din mine, cresteam amandoi ca doi crini, unul mai alb si mai frumos ca celalalt!
Nu m-am obisnuit nici astazi cu tine si totusi, te iubesc de mai bine de cateva sute de zile nebune... Poate ca n-am sa ma obisnuiesc niciodata cu lipsa de tine, poate ca n-am sa reusesc sa te fac doar al meu, dar nimic nu distruge gandul frumos, ca stiu, stiu pe de rost, c-am sa reusesc sa te iubesc de tot!

Cand din doua dureri se poate naste frumosul...

Ma simteam o rana vorbind, o gura deschisa catre lumea intunericului, zaceam cu zilele pe-un mal sinistru de gol si goala-mi era fiinta... Te zaream pe tine, ca pe celalalt brat al meu si parca as fi vrut sa-mi amputez durerea... cand sa dau sa o fac, mi-a alunecat  privirea catre ochii tai... Si mi-au luminat calea, doua focuri nascute din taciune de gand, au prins jumatatea din mine, neatinsa de chin... Te-ai infiltrat tu acolo,,, te-ai catarat cu ambitia-ti muta pana pe muntele Venus si mi-ai mai dat o data, o singura data placere cu nemiluita... Cand cadeai tu te ridicam eu, cand prapastie de gand simteam la piciorul stang, franghia ta in jurul taliei imi prindeai din gand... azi asa, maine asa...pana cand am zarit in oglinda din holul lung o lumina frumoasa tare, cand am privit mai bine... Eram eu, cazandu-ti pe umar..tie!!!