Sa te opresti la mine...

Sa ne trezim unul langa celalalt..., sa mergem la cumparaturi... stii tu..., mirodenii, paine calda si flori proaspete si sa miroasa-n camera noastra a iubire..., si la intoarcere sa ne iubim din pargul usii, in definitiv nu putem contrazice destinul... Sa ne iubim cu incetul, pe lumina, sa ne privim in ochi in timp ce ne atingem sufletele... si dupa ce facem asta pana la ultima particica din noi..., sa lenevim intr-un hamac, undeva pe o plaja, sa ne leganam visele si sa te aud fredonand o melodie, ceva ce-mi place tare, sa falsam amandoi..., sa colindam apoi mana in mana locuri nestuite de pasul meu mic, dar visate din copilaria chinuita de demonii maturitatii precoce, sa obosesc si sa ma porti in brate, sa-ti fiu povara alintata cu degete frumoase..., sa ne certam din nimicuri, sa tipam unul la celalalt, sa vreau sa plec la mama, sa te pui in usa, sa vrei sa ma opresti... Si sa te opresti...la Mine...

Nemurim in iubire

Te visez in camere de hotel, ma astepti rabdator si insingurat, iti sprijini capul greu si frumos pe palmele mari, acelea pe care de atatea si atatea ori le-am visat deschizand porti pe pielea mea, fiecare deget o cheie, fiecare mangaiere alungare de singuratati cuibarite-n mine..., le luai rand pe rand si le transformai in zboruri de cocori in miez de iarna..., toate inalte, toate zdrobitor de reusite, fiecare sarut, un gand de nemurire, nemurim in iubire... Rasucim pe asternuturi imaculate, vinovate ganduri si ma doare ca nu-i lumina in dragostea aceasta nascuta din nimic, ca-i hau, ca-i departare... As vrea sa o apuc de umeri si sa fac punte intre lumile noastre, sa construiesc cu pasii si mainile-mi fragile, pod peste distante..., sa construiesc din zambete, casa in care sa putem trai doar noi doi, singuri, pana la sfarsitul dragostei noastre... Departe, aproape? Cine poate sti? Cine poate masura iubirea, pana unde poate ajunge si cat poate sa dureze? Numai cata nemurire un suflet, stie... 

Te visez si totusi nu te pot trai...

Luna iubirii

Macar o zi din an sa fiu a Ta….si tu sa fii al meu…

Sa-ti patrund in minte si sa raman captiva acolo, sa–ti cutreier sufletul ca un pelerin al credintei in tine si sa invat intr-o clipa geografia lui unica, intr-un minut sa-ti cuprind vaile si crestele abrupte ale suferintei si sa pot face cu zambetul…soare, dincolo de ele, sa-ti pot misca organele cu rasuflerea mea calda si inima-ti sa se dezghete…, sa fiu sangele din venele tale puternice si slabiciunea mea sa te faca sa pulsezi de dorinta…, sa curg prin tine si sa te abund, soaptele mele sa-ti fie papile gustative pe limba vinovatiei, pielea mea sa-ti fie manta de ploaie primavarateca, sa-ti fiu unghii crescute in mirare, sa-ti fiu intrebare si chemare, sa-ti fiu uitare...

Sa te pot cuprinde cu infinitul si el sa-ti promita vesnicia sa, sa…doboram cu fiintele noastre universul si sa invatam ca nimic nu este etern…, sa dorim apoi sa ne imbratisam destinele…si sa plangem de prea mult frumos, si lacrimile simple sa umple golurile din tine…, sa-ti fiu coloana vertebrala si muschi si oase de adevar, sa te sufoc si totusi sa ma tragi mai aproape, sa te asediez cu dorinta si…sa vrei mai mult de atat, sa te umplu si sa te golesc si…sa ceri asta din nou…, sa te iubesc…si sa ramai.

Sa facem asta macar o data pe an…si ar fi atat de mult!!! Iar la sfarsitul vietii sa creez din zilele astea minunate…o alta luna de 30 de zile, normala ca oricare alta si sa doresc s-o urc in calendarul lumii…

Sa se numeasca simplu…luna iubirii, a 13a luna din an…