Altădată...imi umplusem deja bratele amândouă cu flori de anotimp in revenire, zambile, ghiocei, narcise albe si galbene, bătute bine si mirosind a poiană de munte abia dezmierdată de un soare timid ca un adolescent cu sperante-n plete...,altădată...as fi adulmecat cu nările umflate trufaș, asfaltul splălat de-o ploaie grăbită sa ajungă-n vară cu un tren rapid, la clasa I..., as fi mângâiat cu fata mea prea albă, ingheațată-n așteptare, căldura din emisferele indepărtate si mi-as fi incălțat deja...pantofii roșii, decupați, aceia cu toc inalt, si cu vise in flecuri...Toc, toc...uite, viata e totuși frumoasă! Si altădată pe vremea asta mi-as fi băgat măcar o singură dată picioarele in marea rece, vuind nemultumită de puterea unui vânt dintr-un anotimp ce paralizeaza orice, chiar si ambitia unei tinere din provincie, venită-n capitala cu covrigi atârnați..in cozi de oratănii...!!
Hei,hei...altădată primăvara era renaștere, inviere, metamorfoză, viziune...!! Cine mai știe ce-i acum primăvara?
Telefonul sună enervant...cu un zgomot prelung,neintrerupt...
-hai la o plimbare...pe oriunde!!
Imi inchid infrigurata geamul...si răspund vocii destul de prompt:
- altădată!!
