joi, 10 mai 2018

Asteptare....

Prin bezna groasa tesuta la razboi, razboiul acela dintre noi doi, cand unul cerea si celalalt nu stia de ce nu-i da, cand unul tipa si celalalt pleca, pur si simplu pleca si uita sa mai vina inapoi, prin bezna aceea cautam eu ceva... Ma loveam de picioarele scaunelor si de coltul patului nesimtit, era gol, in fiecare noapte la fel..., de cand te pierdusem pe tine, undeva intre rasarit si asfintit, intr-o ora blestemata in gura mare...
Acum cred ca te cautam printre amintiri, te strigam fara sa strig, te sunam fara sa o fac, te visam desi uitasem visul, nu mai stiu de ce si pentru ce era da, si nu era nu... 
Intre doua intrebari te vedeam cum iti aprinzi o tigara, o stingi nervos dupa doua fumuri grele ca niste galere, iti prinzi parul intr-o coada mica de samurai. si ce-mi mai place sa ti-o desfac, sa-ti zburlesc parul cret si mare, sa-ti zic ca ai cel mai frumos par pe care l-am vazut la un om, si ca asta nu-i permis decat la o femeie..., te vad imaginand ceva, un scenariu de film..., imi spui ca trebuie musai sa-l scriu eu, ca eu stiu mai bine ce si cum e cu iubirea asta a noastra mare... Ce e drept, tu nu prea stii chestii de astea, decat le imaginezi, ai facut asta si cu mine, m-ai facut din femeie dornica sa fie stransa-n brate, o muza, o faptura din fum cu ochi prea albastri sa fie priviti si gura prea frumoasa sa fie sarutata...
Stii cum este sa-ti cauti iubitul? Ca si cand te-ai eliberat din razboi si alergi cu calcaie cu tot spre casa unde stii ca-ti sta sufletul, sa treci pragul sau, sa-ti descalti bocancii murdari, ca si cum te vindeci de o boala grea, sa-ti simti mirosul eului tau eliberat, iar prin lucrurile toate, tacute cumva, rasturnate intre clipe, sa-ti treci privirea prin fiecare coltisor al caminului, sa-ti pui picioarele pe masa in timp ce deschizi televizorul ce spune numai si numai prostii, dar tu sa te holbezi la el ca la o minune, fara sa auzi si fara sa vezi nimic... Dar sa fii al naibii de liber si de fericit!!
Visam la clipa in care sa te vad din nou in carne si oase, visam cumva la asta in nestire desi nu aveam timp si sincer nici chef, dar... mi-o lua mintea inainte, si dorinta imi era atat de mare incat nici sa mananc nu aveam chef cateodata..., ascultam muzica in masina si fiecare vers imi spunea ceva despre tine, ceva ce nu stiam, dar aflam atunci, te inventam in capul meu, te indrageam in inima..., cumva cum nu facusem niciodata inainte...
Ma intrebau cunoscutii, de ce...tu? Adica, de ce?
Pentru ca intr-un fel misterios, tu semanai cu mine atat de bine, cand te-am aflat te stiam deja pe jumatate, jumatatea cealalta nici acum n-o cunosc, dar cu toate astea mi-e bine!
Esenta iubirii este cred...sa nu ne cunoastem prea bine, sa ne simtim cumva la un nivel care sa ne dea siguranta de celalalt, siguranta de sine....
In rest..., inca te astept pe tine...