Nu cred in iubirile care simt nevoia sa se strige! Nu cred in amorezii care pun pe tapetul lumii dragostea lor..., ca si cum iubirea ar avea nevoie de spectatori, de aplauze la scena deschisa, ca si cum simpla si frumoasa in intimitate, iubirea nu ar avea nimic grandios, maret... Iubirile strigate in gura mare devin stridente, devin vulgare...precum o femeie frumoasa ce poarta ciorapi plasa si decolteul prea mare!
Mai cred ca simt nevoia sa-si expuna sentimentele si povestile lor fantastice doar aceia care nu sunt siguri de fapt de puterea iubirii lor, de puterea frumusetii iubirii doar in doi, care doar aceea conteaza cu adevarat.
Si oare nevoia de spectacol nu arata de fapt, ca-i gol dincolo de cortina unde aplauda multimea...?
Iubirea n-are nevoie de recunoastere internationala, de brevetare si etichete.
Hai sa iubim in surdina, cu sufletele intoarse cu totul doar catre Eu.., doar catre Noi...doi si garantez ca acolo, doar acolo in suflete este fericirea. Dincolo de ea, sunt doar iluzii stupide spulberate la un simplu click. N-avem nevoie de like-uri ca sa stim ca iubim cu adevarat, omul acela si doar pe el, muzica aceea..si doar pe ea..., cartile sufletului si doar poezia lor.
Ssshh...,asadar!
