Pansament...

Pune mana in dreptul tamplei, indreapt-o apoi spre inima... iti bat in suflet amintirile ca si copitele cailor alungati pe nedrept..., minute irosite in frica de implinire, nu vrei sa inchidem cercul iubirii de teama sufocarii in interiorul lui..., dar cata vreme ramanem cu el deschis ne tot ranim unul pe celalalt, mai intra musafiri nepoftiti, genul acela de oameni care-ti trec pragul casei sufletului cu mastile pe fata, din cale afara de binevoitori..., cersind iubire. Ne lasam impresionati prea usor de oameni care nu ne merita, ii punem bandaj pe sufletul aproape mort in speranta ca ne vor vindeca... dar nu poti pune ceva putred, peste ceva putred si asta sa aline ceva din tine, sa vindece... 

Practica medicala spune ca intai trebuie sa dezlipesti vechiul pansament..., altfel, te intreb eu? cum poti sa pui altul? stiu, e greu, doare..., o simt inca pe pielea mea... Apoi cureti bine rana cu solutii sterile, si o lasi asa..., deschisa... Poti sa aplici ce vrei tu, eu pun mare si soare si vant in par si muzici in sudina.., scrieri la ceas de seara, tu poti filma ceva, ceva ce-ti place mult, un rasarit, o femeie goala, un betiv trecand prin mijlocul masinilor la o ora de varf... Te cunosc atat de bine!! Stiu ca iluzia utilitatii te-ar mai readuce un pic la viata..., o zi, doua..., poate chiar un an... 

Si neaparat ai nevoie sa-ti protejezi rana cu...compresee, ele trebuie sa fie destul de mari, astfel incat sa depaseasca marginile ranii... Cam greu..., orgoliul poate fi mai mare decat durerea... Si nu in ultimul rand pansamentul trebuie fixat bine..., dar pentru asta am nevoie de consimtamantul tau, nu ma pot arunca asa peste rana ta cu dorinta nebuna, fara permisiunea ta... E frumos cateodata sa furi chestii minore, sa escaladezi licitul doar de dragul primejdiei in sine, dar asta nu poate dura la nesfarsit...O iubire furata ajunge sa te bage in inchisoarea singuratatii!! 

Si daca ai inteles ceva din scrierea mea..., lasa-mi deschis accesul catre rana ta, stiu ca doar simpla mea prezenta te curata de indoieli... Voi pune acolo saruturi calde, atingeri usoare.., voi pune ploaie de Martie si pe mine toata...

Salveaza-ma, pastreaza-ma...

Pai..., cam ce femeie nu viseaza sa fie salvata macar o data in viata ei? Eu insa, cred ca m-am nascut salvatoare, salvez caini, pisici, suflete pierdute... Am salvat pana si un copil de la inec, sa tot fie vreo cinci ani de atunci, au vrut parintii sa-mi dea o masina cadou...de, erau instariti...!! Am refuzat! Aveam deja una...  Cand salvezi pe cineva nu esti manat de nicio recompensa din lume si nici recunostinta nu-ti este indemn... Salvez idei, concepte, vreau sa salvez planeta si animalele si chiar si pe Tine!! Dar cum sa fac asta cand primul lucru pe care l-am aflat despre tine a fost ca esti de profesie Salvator?? Ei bine, asta chiar m-a bulversat... Mi-ai spus ca esti bine antrenat si ca esti cel mai bun in ceea ce faci... Te-am crezut si ghici, ce? M-am aruncat in bratele tale cum a facut copilul acela care era la un pas de moarte...  De ce am facut asta cand stiam atat de bine sa inot, n-as putea sa-mi explic... Doar ca am crezut mai mult in curajul tau decat in al meu... Sa pic in bratele tale, a fost...O, Doamne!! Cea mai minunata resuscitare posibila, mi-am apropiat gura de a ta cu dorinta fluturandu-mi zambete prin coltul gurii hulpave, piele arzand intrebari si distante, ochi in ochi, cadere, inaltare...

M-ai salvat odata!! Iti raman datoare..., dar nu poti face asta si apoi sa dispari, este ca si cum ii dai mortului o zi de viata normala si apoi il lasi grav bolnav, contagios...
Uite, eu cred ca un om care invata sa faca foarte bine ceva..., nu uita Niciodata...!!! M-ai invatat intr-o secunda, ma stii bine si acum... Salveaza-ma! Pastreaza-ma!!