Gara pentru doi...

Aseara in timp ce aprindeam o lumanare cu degete inghetate, m-am gandit la bunicii mei, la dragii mei... I-as fi inviat cu o scanteie din mine, le-as fi dat din mine viata lor, le-as fi incalzit drumul pana la noi, as fi sapat in muntele vesniciei cu lacrimile mele, doar doar ii mai pot vedea un ceas, doar doar ii mai pot atinge pret de cateva secunde infinite... 

Am spus un gand cu voce tare si am aflat atunci din gura unchiului meu ...o poveste care mi-a facut sufletul sa vibreze... Acum stiu, sunt asa cum sunt fiindca sunt din ei, din el si din ea... 

Bunica ajunsese in Bucuresti cu un tren personal, avea cu ea cateva toale din portul popular specific Ardealului si un bilet de intoarcere inapoi in sat... S-a ratacit cumva, a ajuns in gara cu o intarziere de mai bine de o ora, si la locul unde stia ca asteapta frati-su Sandu, nici tipenie de om... Cand s-a vazut fata asta cu ochi de albastrea si suflet de floare salbatica, singura in capitala, fara bani destui cat sa se poata intorce inapoi in sat...s-a pus pe-un plans egal cu jalea!! Sarea bluza inflorata pe pieptul sau tanar, de focul cu care-si plangea amarul si disperarea... Un tanar oltean frumos si ambitios, tocmai ajungea si el pe peron, indreptandu-se catre casa provizorie unde locuia impreuna cu unchiul sau... Intre pasul sau hotarat si geamantul din lemn greu a zarit-o insa pe fata cu bluza inflorata si ochii plini de lacrimi! Frumusetea sa, disperarea, atractia iminenta, cine stie ce din Univers l-a impins catre parul ei blond si cu degete vesele i-a atins crestetul...

Cu atingerea lui s-a strecurat in ea, a luat-o din gara ca pe o fugara si a facut-o femeia lui, i-a oferit gazduire pret de o noapte si o viata alaturi de el... A luat-o de sotie cu dispensa de varsta, si omuletii astia doi si-au cladit un destin, din nimic au ridicat o casa pe pamant cu o gradina plina de narcise galbene si albe, florile ei preferate..., Ea i-a daruit patru copii si toata viata sa, El a muncit zi lumina sa intretina casa, sa le fie cald, sa le fie bine... Si le-a fost!! 75 de ani de viata impreuna, si mult mai multe clipe de frumos in viata lor simpla... Iubirea le-a fost stalp in casa, hrana pe masa, lumina in noapte! 

Mult mai tarziu am aparut si eu in viata lor... Nepoata cea mai iubita, cea mai si cea mai...cu ochi ca ai lor, cu nume de floare draga, cu iubirea imprimata-n gene! Cum sa ma pot multumi cu putinul cand eu sunt o jumatate dintr-un intreg, cand stiu ca intregul exista?

Cata vreme cred in gara aceasta pentru doi, voi crede si in intregul meu!

Am privit catre pervazul geamului, umbra noptii se lasa de dupa perdea si lumanarea mea se stingea... I-am luat caldura-n suflet si gandul la tine... Noapte buna!

Ascunde-ma

Ascunde-ma de toti, de toate, nu vreau sa ne stie nimeni iubirea, mi-e teama si de lumanari, de pahare, de invidii nascute in mare, mi-e teama de noapte sa nu mi te fure, sa nu te ascunda in locuri ciudate din casa, sa nu te pierd printre vise...
Ascunde-ma, auzi? Sa nu mai stiu de lume, nume, liste, piste triste...
Ascunde-mi intrebarile si teama, lacrima si spaima... Ascunde-te si tu apoi in Noi...
Doi...

Femeia matură

Ştii, era o dimineaţă cam ca asta, multe angoase strânse-ntre cutele de piele, multe pietre preţioase căzute sub masa, multe lacrimi închise în scoici aruncate-n mare... Multe şi mărunte! Şi dimineaţa de după multe şi mărunte nu-i aşa, aşa de uşor de ignorat... În dimineţile astea nu ar trebui să ai oglinzi în casă!
Ştii, câteodată gândul că faci ca femeie, ca mama, multe şi mărunte pentru toti, în fiecare moment al zilei, că mereu se gaseşte cineva care să vrea ceva de la tine, multe şi marunte... te seaca! Pînă când poate o femeie să dea din ea şi ultima fărâma de sine, fără să ceara nimic în schimb..?  Surpriza! Sunt şi femei care dau nu doar primesc şi da, o altş surpriză ar fi să constaţi că femeia după ce s-a maturizat şi are nişte responsabilitaţi de care nu se poate în ruptul capului degreva, este in stare să facă şi să dreagă tot ce poate până când nu mai poate. Cred că în vocabularul său nu există astazi nu vreau, nu pot... Iată de ce o pe o femeie care a reuşit să facă şi să dreagă ceva cu viaţa sa nu o încântă jocul cu focul, jocul de dragul Lui, iată de ce această femeie nu poate juca aşa cum şi când îi cântă bărbatul... Din momentul în care se maturizează, această femeie va considera că normalul este dau şi primesc într-o relaţie cu semn de egalitate, şi nu va încerca cu orice mijloace să puna acest semn de egalitate de una singură..,.
O relatie este înainte de orice un parteneriat, focul dintâi se stinge la prima factură pe care cuplul nu este în stare să o achite, la prima neîncredere venită dintr-o banala întârziere în trafic... Justificările unui bărbat vinovat sunt în faţa acestei femei care ştie să crească copii, să îşi vadă de profesie, să îşi ţină casa curată si gandul frumos, mai hilare ca un film spumos de comedie..., doar că pe această femeie scuzele nu o pansează şi nu o mai fac fericită... Bărbatul ar trebui să incerce asta cu o variantă mai tânără cu mult.., ceea ce de multe ori, el chiar face...
Femeia matură stie sa cocheteze, să protejeze, să disimuleze, ştie să facă şi să dreagă, poate fi un trofeu, un minunat prieten si un om pe care să te poţi baza...până când îi înşeli aşteptările.., După momentul acesta un lucru este cât se poate de clar... Nu mai aştepta mare lucru de la ea...

Ştii, era o dimineaţă cam ca asta, multe angoase strânse-ntre cutele de piele, multe pietre preţioase căzute sub masa, multe lacrimi închise în scoici aruncate-n mare... Multe şi mărunte! Şi dimineaţa de după multe şi mărunte nu-i aşa, aşa de uşor de ignorat... În dimineţile astea nu ar trebui să ai oglinzi în casă! 

Femeia iubita...

De cate ori poate fi iubita cu adevarat o femeie, intr-o viata? Crestem cu mitul ca ne casatorim din dragoste, ca facem copii la fel, ca iubim ceea ce facem, ca din iubire traim... Dar daca ne uitam in jur la povestile traite vedem o alta realitate, vedem oameni care se casatoresc din razbunare. sau pentru ca pur si simplu le-a sunat ceasul biologic si daca imaginea de sine este mai importanta decat iubirea de sine, atunci te arunci in valtoarea unor evenimente pe care nu esti pregatit nici macar sa le procesezi, dar sa le mai si traiesti... Multe femei devin mame pentru ca nu stiu sa se protejeze in niciun fel, nici de sarcina si nici de urmarile unor relatii care din ocazionale, devin... permanente! Ma ingrozesc sa vad tot mai multe cupluri care se destrama mai usor ca o panza de paianjen tesuta nepriceput... De ce? Pentru ca substanta iubirii a devenit rara, pare a fi tinuta ascunsa de marii vrajitori ai lumii, care mai dau din ea cu picatura... In rest? Ploua cu incercari nereusite, cu vibratii frante, cu zgomote surde...

In lumea combinatiilor infinite, de cate ori poate fi iubita o femeie cu adevarat...? Raspunsul este... De cate ori vrea! Dar sa vrea cu adevarat... ori "adevarat" a capatat o dimensiune cosmica in realul nostru cel de toate zilele...