Ne regasim in ploaie…maini intinse spre curgerea din noi. Primele
ies frustrarile si angoasele, sunt mici si grabite, esential certarete…, le
prind din urma fricile schilodite de asteptare…numai ca nu poti astepta sa-ti
treaca frica, asteptarea nu-i o solutie, este o eschivare, ca un soi de
evaziune sufleteasca, cu ea vei fi tot timpul pe minus…cum sa te implinesti in
minus…??
M-am gandit asadar sa-mi sporesc
valoarea…indreptandu-ma catre soare…Oricat de mult iubesc ploaia, e prea multa
risipire acolo…vreau sa-mi sporesc valoarea pastrandu-mi visele intacte, sa le
expun energiei solare…sa capteze magnitudinea sa…asa ca m-am decis!!
Vin catre
Tine, vreau sa le implinesc…
