Te-am cautat printre oameni, cum cauți in deșert o gura de apa rece…Si ce crezi? Am baut gura asta si setea tot nu mi-a trecut…Aș fi vrut sa te transformi intr-o fantana, din care sa pot scoate cu caușul mainilor mele picatura cu picatura, ce ai tu mai bun si mai frumos in tine…Apoi aș fi vrut sa-mi scald gleznele subțiri in raul grabit si involburat, care ești tu…si bratele-ți sa-mi mangaie talpile si sa-mi fie teama sa calc, ca nu cumva sa-ți strivesc buzele sau ochii frumosi…și asfințitul unei zile toride de vara sa-mi prinda sufletul calator prin lumi fanteziste…si trupul zbenguindu-se in voie in valurile gandurilor tale, toate inalte…toate spumoase…, sa ma pierd in largul ființei tale complete si sa-mi intinzi in ajutor un colac de salvare facut din trupul tau solid, dornic sa ma prinda…sa ne contopim in prezent, sa nu cerșim viitorului nimic..Este atat de frumoasa clipa…!!
Acum iți sarut tacerea…și am buzele umede de TINE…
