S-au rasucit niste fire de viata pe mainile mele pricepute si triste... Le-am luat usor in palme, le-am cules cu ochiii sticlindu-mi nesat in zat, de cafea, de visare absurda si surda, am impletit cu ele o coada de cal imaginar, frumos, maiestuos, cantand unor copii adormiti, Leonard Cohen, in timp ce ei asteptau cantece de leagan, n-am stiut niciodata sa fac ce mi se cere. am facut tot timpul pe dos, acum impleteam tot pe dos niste fire de viata rebela, niste ganduri despre sens, dar atat de fara sens...
Mi-am scuturat scrumiera de mucuri rosii de ruj, fumate pe ascuns, cand mi-era bine in drum spre mare, in drum spre tine...
Mi-am tras niste blugi vechi si amarati peste fundul frumos, si am plans...
Nu stiam ca totul poate porni de la niste amarate de fire de...praf!!
