Orbeste

Ne alegem orbeste, ne suntem predestinati, ne intalnim pentru ca asa ne este scris, ramanem intr-o relatie in ciuda tuturor obstacolelor, cat este destin si cat este vointa? Ne este scris in stele sa reusim intr-o relatie sau trebuie sa muncim la ea cum facem cu tot ce tine de viata noastra, sub alte aspecte...? 

De ce ne legam la cap uneori fara sa ne doara, de ce urcam cu pasii nostri grabiti muntele iubirii, desi prapastie e peste tot in jurul nostru? De ce ignoram sfaturi, de ce dam cu piciorul ratiunii si alegem sa alegem orbeste? 

Asta defineste dragostea sau pur si simplu urmam un traseu bine trasat chiar de dinainte sa ne nastem..., noi ne nastem destinul si iubirea sau el ne naste pe noi? 

Ah, povestile...

Cand nu mai crezi in povesti nu mai crezi in nimic... si asta nu tine de varsta, chiar nu are legatura cu nimic, decat cu puterea ta de a visa, de a te pune la adapost de eventualele rele pe care viata ti le pregateste!! Papini spunea ca " Povestea unei vieti, oricare ar fi ea...este povestea unui esec..." esuam pentru ca nu credem pana la final in noi si in povestile noastre. Leaga-ti speranta cu franghii groase si te vei lega pe tine, amputeaza-ti dorinta si olog vei merge prin lume..., da-ti aripi in interiorul fiintei si vei zbura fara niciun fel de efort, va fi scris in tine sa o faci... cine sa te mai opreasca? Cine ar cuteza sa raneasca o pasare maiastra? 

Femeie draga, daca-mi esti prietena..., imagineaza-te macar o data pe zi...printesa!! Nu ai conduri, caleasca, printul tau locuieste cu alta, nu ai palat, servitorii ti-au plecat? si ce daca...?!!  Intr-o zi, intr-o magica, minunata zi...vei fi tot ce-ti doresti, cu o unica, magica, minunata conditie... Sa vrei cu adevarat!!

In seara asta-i petrecere la palat, orele alearga ca nebunele spre un miez de noapte, orologiul va rosti prin bataile sale, inceput de lume...si pantoful meu sta in mainile tale... 

Exercitii de personalitate

Nu vreau clisee, nu vreau abandon... Cel mai trist lucru intr-o relatie este ca femeia sa se abandoneze pe ea insasi in favoarea barbatului... Iubesti? Pana unde? Pana intr-acolo incat te vezi dispusa sa renunti la lucruri care-ti definesc personalitatea, la lucruri care-ti plac de mori, la acele mici chestii tipic feminine doar pentru ca lui nu-i plac? Am vazut femei care odata intrate intr-o relatie parca au prins pe dumnezeu de picior, si-au lasat balta prietenii vechi, isi vedeau familia o data la trei luni si atunci doar pentru ca mama devenise amenintatoare cu zambetul pe buze, mai trist de atat, am vazut femei care au uitat ce inseamna un machiaj de zi si o fusta scurta, din teama ca lui nu-i place asta, prea are picioare frumoase si ochi greu de uitat... 

Fetelor, frumoaselor..., nu va uitati pe voi pentru nici un barbat din lume, fie el cat de frumos si plin de calitati..., facand asta veti deveni doar o carcasa goala, un nume de tinut in brate, depersonalizandu-va va veti trezi intr-o zi mai singure decat niciodata!! Barbatul acela se va intreba la un moment dat ce naiba a vazut la voi..., pastrati-va pe voi insiva, cu defectele minunate care va definesc, calitatile se descopera subtil, nu striga sa fie vazute..., pastrati-va chiar cu riscul de a pierde..., daca nu v-a vrut exact asa cum sunteti, nu va merita! Punct! 

Nu stati in umbra barbatului...pentru ca veti deveni voi insiva o umbra si umbele nu pot fi iubite..., niciodata!!

Te stiu...

Cand toate zambetele mele te asteapta, cand ma scufund lucida in iubirea-ti cum ai scufunda un vas de lut simplu intr-o mare de aur, cand mainile-ti sunt pod peste timp, si ma cuprinzi in tine cu usurinta ca intr-un zbor usor, cand nu exista regret pentru nimic si nimicul il pot strange la piept, cand vis am in ochi si rapuns imi esti in tot... te stiu in sfarsit de iubit...

Rost de rod...

In toamna asta-i rost de rod, de rumenii iubiri crescand prin vii,
Saruturi calde se topesc in cer si ochii tai ma cheama catre iarna...
Tu te grabesti cumva in urma mea, sa nu te uit din intamplare pe vreo frunza,
Dar uiti iubite sensul meu, e sa te stiu cum stiu iubi, o mare vasta de culoare...
Framantam cu inima iluzii intr-un amurg de rosie visare,
Si ma atingi cu inceput, eu doar privesc nepasatoare...
Lasa deschisa usa la intrare, gasi-voi intre chei si flori, o mana intinsa catre soare...

Despre lucrurile simple...

Vine un moment in viata fiecaruia cand oboseste sa-si alerge demonii din suflet, cand visele si cei visati nu se lasa prinsi cu plasa intinsa cu sufletul lor naiv...si atunci o arunci, pe ea si tot ce ai vrut sa-ti fie si nu ti-a fost!! 

Incetezi sa vrei fluturi in stomac, vrei fluturii in palma ta, sa-i simti, sa le vezi frumusetea de nedescris a culorilor vii, sa-i mangai... , incetezi sa alergi dupa cai verzi pe pereti, vrei sa incaleci caii si ei sa te duca pe culmi nabanuite, in locuri pe care nici macar nu ai indraznit sa le inchipui...

Vine o vreme cand vrei lucrurile simple, acelea de care rad toti increzutii in costume scumpe..., vrei sa te simti confortabil in iubirea ta, sa ti se dea fara a cere, sa ti se arate fara ca tu sa apari, sa te sune cand iti spune ca o face si mai ales cand nu te astepti, sa te duca de mana la cofetaria unde-i cel mai bun profiterol si pe drum sa-ti ofere flori, sa-ti sarute mana cand ii gatesti, sa te vrea in cele mai inoportune momente si sa-i dai fara a simti ca dai prea mult, pentru ca modul in care-ti raspunde recompenseaza iubirea ta in mii de feluri, sa te vrea cand esti uratica, cu parul valvoi, cand ai cearcane si esti racita, cand nu esti sexi, cand iti stau lucrurile ca naiba pe tine, sa te vrea cand esti furioasa, cand injuri vecinii aiurea, cand nu vrei sa-l mai vezi..., sa te vrea Oricum ai fi, intr-un mod simplu...

Eu iubesc de ma topesc..., lucrurile simple...!!!

Pentru tine...nu vreau sa te schimb...

Omul nu-i construit fundamental sa se schimbe... De cate ori nu ati cunoscut un om si primul gand a fost ca-ti doresti cu ardoare sa se schimbe, sa-l schimbi, sa-l modelezi, sa lucrezi pe el ca degetele pe plastilina...!! Am facut-o si eu si doamne cat am mai gresit!! Am irosit ani din viata si energie cu care as fi putut face o gramada de lucruri frumoase, utile... Ce-o fi fost in capul meu? Din primul moment in care gandesti sa schimbi un om, il subapreciezi si in mod clar asta nu poate duce la iubire oricum ai face... Chiar daca ambitia ta lucreaza pozitiv, simti ca anumite aspecte se modifica, in realitate sunt numai schimbari de suprafata si stiu cum poti de multe, de prea multe ori sa arati ca esti altfel doar de dragul cuiva... Cine suntem noi sa vrem sa dam cu dalta dorintei peste defecte, sa ridicam perfectiunea la rang de conditie obligatorie? Daca ne cunoastem bine stim ce anume suntem capabili sa tolerem unui om si ce nu, stim cu siguranta care sunt datele obligatorii ale omului langa care sa vrem sa ramanem... Nu va mai amagiti ca iubirea poate invinge totul! Anumite defecte ale iubitului tau pe care le vezi sigur din primele momente ale relatiei vor pluti pe marea voastra de iubire ca uleiul pe apa, se vor ridica deasupra cand ti-e lumea mai draga si cerul mai senin... Cauta-ti barbat compatibil tie..., nu frumos de pica, dar cu ochii aceia care-ti vorbesc tie despre despartirea marii in doua, poate nu bogat ca printul din Persia, dar care-i capabil sa-ti dea tie jumatate din ce nu are..., poate nu-i fidelitatea intruchipata si mai trage cu ochiul la picioarele superbe ale brunetei de langa bar.., dar marea ta calitate este ca nu ai fost vreodata geloasa..., ca esti sigura pe tine, pe ceea ce esti independent de relatia ta de iubire !! 

Nu incerca sa schimbi pe nimeni cu nimic, nu-ti faci decat un deserviciu..., arati cat de slaba esti de fapt, neacceptand realitatea doar tu vei avea de suferit! 

Sa fim noi si sa-i iubim pe ei... asa cum sunt!!