Locuiesc la doua zambete de tine…, ma stii?
Sunt in dreapta firului tau albit de suferinta, aceea pe care singur ti-o pricinuiesti.
Sunt in stanga suspinului ce-ti cauta disperat gura, cu dintii frumosi si infometati, aceia cu care-ai muscat din speranta, cum faci cu marul gata parguit…
Sunt la nord de iubirea ce te striga, are vocea sopranei si infatisarea zeitei, Afrodita nu-i, ca frumusetea-i dispare la prima umbra de indoiala…
Sa zicem ca-i Atena, sau ce nume ai vrea tu sa poarte…
Sunt la sud de dorinta cu care nascocesc in mine fantezii, au sute de culori si arome si ma parfumeaza insistent…De care doresti? Dulci, amarui…?
Sunt in poarta serii, privind intunericul… si el ma saruta pe gura.
Si-ti rostesc numele si ma doare cuvantul,
Si-i frig in busola si se lasa tacerea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu