Inima mea nu-i simpla..., simt asta cum ii simt bataile... M-a intrebat odata un prieten unde-si are casa iubirea?? In inima sau in cap? Nu m-am gandit mult nici atunci si inimoasa cum sunt i-am raspuns ca in inima... Fara sa pot da o explicatie, totul este doar simtire...si partea mea realista, rationala, asa m-ar mustra putin, mi-ar spune ca odata si odata inima asta a mea minunata ma va trage-n piept... In anii astia multi de convietuire impreuna am reusit sa ne imprietenim cumva, desi nu am putut pricepe niciodata de ce a permis intrarea pe usa sa principala, a unor oameni care m-au ranit destul cat sa-i expulzez... Si a tot facut asta, desi ma durea...intrau si nu mai ieseau...tot felul de indivizi!! Atunci o blamam, as fi blestemat-o daca nu-mi apartinea, dar astfel am aflat ca  pe oamenii care-ti sunt dati sa-ti fie nu-i poti arunca din inima ta nici rasturnandu-te cu susul in jos..., nu mai exista loc prin care sa iasa...si vor ramane acolo pana la cel din urma ceas... Acum mai stiu ceva ce acum cativa ani nu gandeam... Inima mea-i batrana si inteleapta.., nu-i ca a oricui... Norocul meu, pot sa-i cer mii de sfaturi cand mintea nu-i destul de matura...!!!