Ai avut un an greu, ai luptat cu o mie de chestii minore si tot atatea majore, ti-ai numarat victoriile, infrangerile, ti-ai contabilizat fericirea? Mai este loc pentru un strop de ragaz? Dupa toate diminetile in care ti-ai verificat pulsul sa vezi cat de tare inima ta stie sa raspunda intrebarilor secundelor grabite, nu crezi ca-i cazul sa te lasi sa respiri in voie? Inca mai cauti ceva dincolo de tine, inca este ceva neimplinit in firea lucrurilor, inca suspini neimpliniri si atarni in brad clipe desarte, inca exista un glob pe care ti-l doresti si nu-l gasesti nicaieri in lume? Nu crezi ca-i timpul sa-ti odihnesti speranta? Nu crezi ca-i momentul sa te intorci cu spatele la tot si sa imbratisezi ce va fi sa vina, simplu, fara nascociri desarte, fara lamentari?
Viselor neimplinite pune-le catuse, celor implinite pune-le ingrasamant bun, de soi, sa infloreasca si la anul... dar un lucru te rog... Iarta-te, acum la raspantia unui an ce se agata de viitorul cu inversunare, cu minute si ore din ce in ce mai grele..., mai suspicioase, iarta-te pentru tot ce ai vrut si nu ai avut, pentru tot ce ai sperat si n-ai implinit, pentru tot ce ai gresit si n-ai iertat, pentru iubirea prea multa sau prea putina, niciodata de ajuns...si da-ti timp frumos!
Niciodata nu este prea tarziu pentru nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu