Ma doare lipsa ta pana-n maduva de iubire dulce, s-o diseci cu osul tau puternic, cu ochiul tau de viu, cu sufletul de-o schioapa...
Cum iti mai zice acum, in manualele de dragoste? Print al intunericului vrajbas, calare pe gand fulgerat pe-nserat? Eu nu te gasesc, sa stii...in padurile alea de le stiam noi doi, paduri de spanzurate iubiri ale trecutului de intuneric si lumina...! Nu te gasesc nici macar in povesti, toti printii sunt langa Cosanzenele lor, apara ce au cucerit... Tu pe care dintre carari, te-ai ratacit?
Ah, tu de fapt esti Zmeu... Cum de nu m-am gandit, cand te-am inaltat in zari??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu