Ah, de cate ori te-am scos din inima mea..., am cusut-o apoi cu un ac gros de os sa nu mai ai acces, sa nu mai ai cum patrunde, am ferecat ferestrele catre mine insami, si doamne...cat am mai pierdut!!
Intrai dupa pofta inimii tale fix in mijlocul fiintei mele, ma cutreierai de dimineata pana dimineata, nu-mi lasai nici macar jumatate de ceas de singuratate... Te-ai ascuns o vreme in mine, in tacere!
M-am facut ca nu te observ dar cu ce durere iti stiam pe de rost toate gandurile, toate formele mintii tale acut intrebatoare, toate fetele fiintei tale iubite tare... Nu poti alege cand iti este harazit sa-ti fie, cu durere, tradare, revenire, cu pustiu si cu toate intrebarile fara de raspuns din tine, il iubesti pe el, si nu pe oricine...!!
Nu-ti mai incuia dorinta in palate de clestar cuminte si pur, arunca-te in bratele sale mai bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu