E ora grea de dor, de indoiala, de plictis, si eu nu stiu daca-ti mai sunt in vis, in sens...
Ma intreaba toate despre tine, si lucrurile care nici nu te-au vazut, te stiu din mine, din prezentul plans...
Iti stiu surasul din trecut, ce l-ai lasat pe asternut, iti stiu cuvintele din urma, ce mi le-ai lasat pe gura...
Ce sa le spun? Ca te-am uitat, sau ca as vrea..., sa-mi vii la cina cu un gand de radacina?
Sa-mi cresti in suflet un copac, sa fie albastru si pe plac, minunilor din lumea mea, minunilor din lumea ta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu