Habar nu ai...!! M-ai vindecat in garsoniera cu motani...
Cand ai intrat pe usa aceea, te-am cuprins in brate, nu te stiam si te stiam, erai cum mi te imaginasem si totusi, miroseai a nou si vechi, miroseai a un vis, miroseai a iubire...intr-un fel care m-a naucit...
Erai mai inalt decat te visasem si mai suplu, purtai camasa de culoarea murelor, se potriveau cu ochii tai de jaratec, se potriveau cu dorinta mea din seara aceea, as fi vrut sa stau sa te ascult mult, sa ma las sedusa de vorbele-ti ce-mi semanau atat de mult mie, as fi vrut sa te pastrez odata cu ele..., in timpul in care motanii se gudurau pe langa picioare, purtand nume de bauturi vechi si bune, mi-ai sarutat lobul urechii si ai ramas cu un cercel in mana, si astazi imi aminteste de tine... El si fumul din tigara ce-am impartit-o pentru prima oara... Miros de cuisoare si iubire!
Cu mana cu care mi-ai atins buzele, mi-ai mangaiat cicatricea de pe gat si din sufletul ce inca, doare!
Si poate nu ti-am spus nicicand, dar m-ai vindecat, tu si sufletul tau cel mare!
Si miroaseai a iubire, intr-un fel care m-a naucit...
Asa mirosi tu, iubire? Sau eu eram de vina?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu