Iubirea de tine este ca o rugaciune!

De-ai intra pentru prima data intr-o biserica, ce ai simti? Ti-ar bate inima tare, tare, ai simti cum iti circula sangele de la inima spre inima lui Dumnezeu, ai chema toti sfintii pomeniti si stiuti, ai aprinde cu sufletul tot in mainile tale, o lumanare...care sa le fie lumina celor pe care-i iubesti inca, chiar daca nu-ti mai sunt pe lume, ai invia pentru o secunda trupul lor, sa poti sa mai saruti o data mana parintelui tau, obrajii buni ai bunicii, ti-ai da ragaz un sfert de ceas, doar tu si rugaciunile tale, sa te apere de toate relele, de cele pe care le-ai aflat traind in lume dar si de cele ce inca te pandesc de undeva din neantul fiintei tale...
Te-ar incerca toate regretele din lume si ti-ar invia toate dorintele tale...
Asta simt eu cand ma gandesc sa intru pentru prima data in camera ta, iubite...  Imi bate inima a toate secundele ascunse-n minutele fara de tine, le-as lua pe toate trecute si le-as trai acum..., mai bine...
Pentru asta stiu ca am asteptat o viata, ce a trecut ca un cantec de 3 minute si ceva din albumul cel mai drag si stiut pe de rost..., atat, atat de bine...A trecut ca un zbor de pescarusi in zori de zi..., pe marea mea de asteptari, sa stii...
Cand la fiecare capat de gand esti tu, mi-am aflat intr-un fel izbavitor si rostul pe pamant...
Iubirea de tine este ca o rugaciune!