Cupa fericirii

O zi frumoasa poate incepe oricum...cu un zbarnait enervant de alarma, cu un zambet de copil topit cu totul in bratele tale dornice sa apropie, sa cuprinda..., sa cucereasca prin atingere spatiul delimitat etern dintr-un inceput de lume clasic si desuet, dar atat de minunat totodata, ca o poveste spusa cu vorbe incinse la focul semineului copilariei, arse pe rugul dorintei calauzitoare si nespuse..., poate incepe cu flori de liliac cazatoare ca stelele ce-ti cuprind irisul intr-o menghina alba si lucioasa, asemanatoare unei parti a lunii noi..., poate incepe cu o aroma de cafea proaspat prajita si care-ti zambeste din cana ta frumos ornata cu frisca dulce si alba precum dintii de lapte, si poate incepe in special in aceasta perioada a anului cu emotia unei zile fericit de fierbinti pe zgura...

Sunt zilele Cupei Davis, zilele acelea in care redescopar bucuria de a fi cu o parte din mine mai aproape de sportul acesta care intr-un mod cat se poate de simbolistic isi spune...sportul alb, fiindca da...in esenta este frumos si pur ca si culoarea, sau nonculoarea ...ce i-a imprimat dintr-un inceput o traiectorie care nu poate fi deviata nicicand..., si nicicum, ea va fi pururi...sinuoasa pentru ca stiu bine asta, intotdeauna in spatele stralucirii stau clipe matuite de munca asidua, si in spatele spectacolului de basm pe care-l ofera pe teren, acel...fairytale, se ascund ani intregi de antrenamente si zbucium, de...zile chinuitoare in soarele biciuitor pana la nesimtire. Si totusi, frumusetea si-a facut iarasi datoria... Am vazut astazi un cadran minunat al acestui ceas ce ticaie de secole cu aceeasi frenezie...Set, game,tiebreak-uri si... zeci si zeci de fete fericite sa priveasca cand in stanga, cand in dreapta, cu mana pavaza ochilor..., care fac roata prin aer...de la un jucator la celalalt...ca un spectator al unei hore strabune, incantatoare, laice pana la Dumnezeu si inapoi...

Si am verificat...De fiecare data cand pasesc in apropierea unui teren de tenis...un soi de pace adanca pune stapanire pe spiritul meu, se linistesc apele care ma inunda cu violenta incrancenata, zambetul insista sa-mi poposeasca pe buzele ironice, linistindu-le..., si incep sa beau incet, incet din cupa fericirii...Ca-i primavara si soarele arde pielea ce-si cere dreptul la vitamina D, si nu-mi mai pasa ca ma bronzez cu forma ochelarilor de soare, ca-i viata ce tropaie in jurul meu doar, doar va impune ritmul sau si spiritului meu ostenit, fara motiv...sau invinetit de bataia celor o mie si una de motive..., ca-i frumos jur imprejurul fiintei mele, ca sunt prieteni dragi care ma cuprind cu elanul lor intr-un soi de halucinogena bucurie nestapanita si nu ma pot impotrivi nici sa vreau..., ca-i miros de iubire in urma fiintelor noastre ratacite prin viata ca niste gaze minuscule in polenul inconstientei absurde...Toate astea ma fac sa gandesc iarasi la fericire ca la un puzzle, cu o mie de piese, dar care cu atentia cuvenita va deveni in curand un fastuos tablou intregit de Picasso, poate...

A mirosit a victorie astazi pe terenul de tenis unde am mai gustat odata si inca odata din cupa fericirii...

Maine va fi un al meci si un alt...set de miracole va sta sa se produca , sa se desfete poate la umbra unui salcam ce-si scutura cu indarjire florile grele de trecut...

Multumim Victor...:) !!!