Se strecoara usor in noi, se insinueaza o dorinta inabusita, ca un laitmotiv al trecutului, este ca si cum acesta te ajunge din urma, ca si cum te pandeste sa-si dea ultima suflare in bratele-ti pline de prezent... Si nu poti sa-i refuzi aceasta ultima dorinta, cum ai putea avea aceasta cruzime absoluta? Si te lasi cuprinsa de trecut cu naivitate, primesti din nou in tine senzatii trecute, ganduri uitate se redesteapta ca intr-o zi de lucru, fara ceas..., dorinte amortite iti pun sangele in miscare cu o usurinta care ar face invidios orice luptator... Ce poate fi mai placut decat sa retraiesti ceva crezut uitat? Te reintorci in vechea ta iubire cu trenul rapid..., la clasa intai... Dar dupa ce momentul placut al reintalnirii a trecut..., iti dai seama ca numai pasarea Pheonix renaste din cenusa, iubirile nu mai invie..., decat daca le-ai lasat sa traiasca in tine... Si cel mai dureros moment este acela in care constientizezi ca de fapt si de drept nu ai facut nimic altceva decat sa ingropi in tine ceva ce nu a murit, abia cand retraiesti un sentiment pe care-l credeai disparut..., realizezi ca a fost cumplit fara...
Te intreb eu, cum ajungi din nou in prezent cand sufletul ti-e in spate, sterge de praf ultima amintire a iubirii pe care o credeai disparuta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu