Ma simteam o rana vorbind, o gura deschisa catre lumea intunericului, zaceam cu zilele pe-un mal sinistru de gol si goala-mi era fiinta... Te zaream pe tine, ca pe celalalt brat al meu si parca as fi vrut sa-mi amputez durerea... cand sa dau sa o fac, mi-a alunecat privirea catre ochii tai... Si mi-au luminat calea, doua focuri nascute din taciune de gand, au prins jumatatea din mine, neatinsa de chin... Te-ai infiltrat tu acolo,,, te-ai catarat cu ambitia-ti muta pana pe muntele Venus si mi-ai mai dat o data, o singura data placere cu nemiluita... Cand cadeai tu te ridicam eu, cand prapastie de gand simteam la piciorul stang, franghia ta in jurul taliei imi prindeai din gand... azi asa, maine asa...pana cand am zarit in oglinda din holul lung o lumina frumoasa tare, cand am privit mai bine... Eram eu, cazandu-ti pe umar..tie!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu