Obosita de intalnirea noastra matinala m-am intins in cearsafuri reci, strangeam genunchii la pieptul trist, mi-as fi culcat capul pe umeri veseli sa ma contaminez de viata, dar aveam retete de invins melancolii, mi le prescrisese un vraci din targul de vechituri de pe Selari, acolo unde mi-ai cumparat candva, intr-o vara fericita, niste cercei rosii cu margele fine, ai tras de ei apoi cand mi-ai mangaiat parul de pe ceafa si s-au rasturnat pe podeaua din lemn masiv, ca niste ganduri iubarete, razlete, cutremuratoare totusi...
Totul ma atragea la tine si totul ma speria... Era ceva dincolo de privirea ta neagra, vie... un soi de angajament pe viata, o logodna tacuta a sarutarilor tale din noapte, le legam intre ele si iti dadeam apoi drumul pe geamul larg deschis catre lume, eram un fel de Julieta, dar mai plina de viata, mai autentica, iubeam rockul si pe tine.., pe tine un pic mai mult, dar mi-a luat ceva timp sa realizez asta...
Acum te las in urma mea, iubire... Sunt obosita de umblat in varful picioarelor in preajma ta, parca este tot timpul o fantoma intre noi doi, poate chiar fantoma dorintelor nespuse, un lung sir de momente inchipuite si netraite... Le dau drumul din mintea mea, ma eliberez pe mine si iti dau si tie fericirea de a alege... Nici macar nu-i tristete in gestul meu de a lasa trecutul in urma, nu mai pot fi trista cand am mainile goale, nu le mai intind catre tine, catre nimeni... Sunt acum atat de a Lumii!! Voi rasari in jurul unui om care sa ma vrea din prima, sa nu ma tina in stand by-ul chefului nocturn, sa nu ma intristeze cu plecari intempestinve.. Cand ma voi intrista o voi face pentru ca vreau eu, pentru ca-i dau voie tristetii in mine... Tie nici nu ti-am dat acceptul sa intri, ai navalit ca un barbar frumos, ai prigonit si ai fugit... In fuga ta, in copitele cailor morti ai omorat si o parte din mine, dar...sunt destula, ma refac, sunt esenta, nu continut fragil...
Te-am lasat in spate cu toate anotimpurile pierdute in asteptare, cu veri arzand dorinte, cu ierni topind ghetari de vise...
- Eu te-as fi intins pe-un pat al vesniciei, sa-mi fii perpetuu numai mie... ai spus zvacnind trecutul intre pleoape... Ce te-as fi strans in brate, sa te doara..., dar pasarea prezentului imi canta aspru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu