Cateodata unul dintre parteneri intinde coarda, dar stii cum? La maxim..., fara frica de o posibila ruptura... Celalalt sta pe margine si se intreaba consternat... " Oare chiar nu-i pasa? Oare insemn atat de putin pentru el, oare momentele, multele momente frumoase din iubirea noastra nu mai conteaza deloc pentru viitor, oare asta-i tot? Atat se mai poate scoate din iubirea asta? " El poate ca o face sa-ti puna rezistenta la incercare, nu de putine ori partenerul adora sa fie jucat, iubeste nesiguranta, poate parea un lucru infantil si poate ca asa si este, dar... noi ne alegem partenerii, sau daca am ales sa fim alesi, noi alegem sa ramanem intr-o relatie care-i uzurpatoare, distrugatoare, copilaroasa... si apoi incepem sa stoarcem din celalalt picatura pe care nu-i capabil sa ne-o dea, si ne mai miram dupa ce o facem ca ajungem sa traim langa o leguma... Daca ne-am trata intai pe noi insine de durere am vedea ca suferinta pricinuita de altul este infinit mai mica decat cea pe care ne-o facem singuri cu manuta noastra, cu dorintele noastre prea mari care nu au de cele mai multe ori nicio legatura cu realitatea, ca cersim la drumul mare atentie in toate formele sale cand ar fi atat de simplu doar sa Fim si fiind in desvarsire capatam putere, acea putere care sfarama stancile, opreste apele, indupleca inimile, cucereste imposibilul...
Degeaba privim in sus daca nu ne decidem singuri, pe picioarele noastre frumoase sa urcam treapta cu treapta iubirea... (NA)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu